m-a tinut ocupata fix 8 minute

Am gasit un gandacel rasturnat cu burtica-n sus, zbatandu-se , in baie. De fapt, bat campii ca era un ditamai animalu, un foarte gandac si negru; cu susu-n jos. De sila ca orice individ care parca nu traieste laolalata cu natura pe planeta, dar totusi induiosata pana in stra-fundul simtamintelor, l-am intors cu papucu in pozitie lui patru(sase unspe)ped si l-am lasat sa-si continue viata ca impas la mine in baie, plimbandu-se. Am vrut sa-i dau mancare, dar stie cineva ce mananca gandacii? Indoielnic. I googled it. Neam. Peste tot rezultate despre “cum sa scapi de gandacii?” tutorial. e o lume cruda.

– De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Saptamana trecuta, au venit oamenii cu scule in bloc sa monteze un interfon nou si lumina daia misto, cu senzori. Unul dintre ei foarte dulce chiar, a stat si la o tigara cu mine in bucatarie cat trudeam la un nenorocit de tort la plic(instant). Dar nu, nu aici voiam sa ajung, la cum il poti agata pe tipul cu interfonul, ci la sistemul de iluminat blocul. Am constatat ca lumina de la etaj se aprinde in mod cert atunci cand deschizi usa de la lift, mai dubios era ca de fiecare data cand ieseam din apartament lumina era aprinsa. Coincidenta(cineva iesea din lift intotdeauna cu putin inainte sa ies eu din casa) sau sistemul e intr-atat de performant incat sa se mobilizeze pentru necesitatiile fiecarui locatar in parte? Asa ca am pandit pe vizor cand s-a stins lumina de pe hol, apoi deschis usa de la casa si…si…si…e la mintea gainii ca s-a aprins, nu? Inca un mister elucidat din seria “lumina din frigider se stinge?”, care e cu buton apropo, deci da.

Tot in scara blocului in care locuiesc, se consuma pana de curand o poveste de iubire intre doi tigani. Ea, protipul cu cercei rotunzi, galbeni si halat pufos cu vaci, El oaches, cu freza geluita si tricou D&G. Retinuti, li se citea ingrijorarea in ochi cand, involuntar aruncam o privire insistenta, stateau lipiti unul de celalat si se priveau duios in ochi in fiecare seara, negresit. M-am intrebat nu o data ce si cum o fi cu ei, de ce si de cine se ascund, cat de chinuitor o fi ca acele moment intime sa se desfasoare intr-un loc relativ public, de cate ori or fi fost goniti de acolo sau daca or sa aiba vreodata ocazia sa-si implineasca iubirea, sa fie liberi sa strige lumii intregi ce simt. Eu asta le doresc .

Acum mi-e dor de ei. Noul interfon nu se deschide decat cu cartela, cod nema, deci ai mei protagonisti au fugit. Dar parte din ce traiesc ei a ramas in bloc, vibratia fiecarui “te iubesc” rostit acolo inca pluteste in aer.

Intotdeauna am fost reticenta in privinta concertelor fara intrare, deschise publicului larg. De cate ori am mers, putine de altfel, m-am lovit de acelasi lucru: o gramada de oameni stransi doar de dragul evenimentului(altfel spus ca “e moca”), atmosfera ce lipseste cu desavarsire si nelipsitii tarani cu chefuri diverse: de canterinca, de agatamente, de bataie. De-asta platesc si reprezentatiile celor de la ocs, desi nu sunt mare fana a formatiei, pur si simplu imi place ce se intampla p-acolo, imi place sa ma zbantui si sa sar haotic, dar asta e altceva, am mai avut polemici pe tema ”a plati formatia pentru a o auzi live sau a merge just for fun”.

Prin urmare, joi seara, de zilele constantei, m-am hotarat sa merg In poarta 1 pentru Iris. Cand am ajuns, prezentatoarea anunta o formatie de muzica macedoneasca, precizand si faptul ca urmatoarea zi se serba ziua lor natioanala, iar mai devreme numitii vor presta cu ocazia acesteia. Natia ma-sii, deplasat, atat ca gest in sine, dar mai ales pentru ca i-au precedat pe iris; e cat se poate de clar ca cei care simt ritmurile alea nu vor gusta rockul si invers. Problema a aparut cand s-a dovedit ca cei care serbau ziua aromanilor ii intreceau, dpdv numeric, considerabil pe…ceilalati.

M-am postat intr-un loc oarecum aproape de scena, inconjurata, deci, de cocalari(ca altfel nu mai stiu sa-I numesc) si tigani. A inceput concertul si odata cu el si manifestarile specifice. Priviri stupefiate din toate partile, cand indreptate spre scena, cand spre niste rockarasi care au gasit de cuvinta sa se agite p-acolo cu furii si alte cele; urlete, rasete, dans “fara numar” in batjocura. Prostul gust la el acasa, imposibil de ignorat sau, cu atat mai putin, de combatut . Drag mi-a fost doar de un puradel cu multa bunavointa, a stat potolit pe toata durata, a colaborat batand din palmutze pe ritm si din cand in cand mai privea mirat in gura mea.

De ce mai vin Iris sa cante cu astfel de ocazii, ca sunt ingaduitori sau doar ptr bani, nici nu mai conteaza. Sonorizarea, microfonie, alea, nu ma pricep, cred ca a fost ok. In schimb am o idee de ce s-a serbat cu atata fast si de ce au diversificat atat de tare stilurile muzicale: urmeaza alegerea primarului si toata Constanta voteaza…

Cat cautam o poza(de pus la avatar pe ym, in spiritul sarbatorii) cu un easter bunny prietenos care sa zambeasca si sa faca cu mana, am dat peste una extrem de sadica, care daca as fi fost (mai) religioasa m-ar fi determinat sa strig “blasfemie”. Dar ca un om rau, o postez sa stric si ziua/ora/minutul altora.

In alta ordine de idei abia astept sa primesc mesaje dintr-alea, clisee pompoase de genul “fie ca sfintele sarbatorii pascale sa va aduca lumina in suflet, sanatate si belsug de bucurii duhovnicesti… “. Eu nu va doresc decat sa va priasca zilele astea, fie ca sarbatoriti Pastele, fie ca blabla doar vacanta.

Nu pot sa dorm. Dar nu din cauza ca nu mi-e somn. Din contra, simt nevoia sa inchid ochii si sa ma lungesc pe orizontala, problema apare de aici in colo.

In loc sa ma relaxez treptat si intr-un timp oarecare sa pierd firu`, in creier se creaza haos, initial ca o avalansa de idei fugitive, intre care nu reusesc sa fac conexiuni. Cand una dintre ele mai nushtucum reuseste sa se contureze, totul capata alte dimensiuni. Volumul vocii mintii se amplifica, ideile se inlantuie logic, sub forma unei povesti posibile care intr-un final ia forma unei amintiri. Intotdeauna urata, dureroasa, chinuitoare. Aici intervin eu, inversunata, si trimit deasupra primului glas un altul zbierand “nu te gandi la asta, nu te gandi la asta, te rog, nu”. Asa se amesteca iar pana la “aaaaaaaa”-constant si revelatia ca sunt mai treaza decat oricand.

O data ridicata din pat, mi s-a facut chef de curent, fapt pentru care acum sunt in curent si povestec ca la psiholog ce ma doare. Si cum maine am teza la matematica, chiar daca e 4 dimineata, ma voi duce sa arunc un ochi peste logaritmi, radicali, pi, alfa, beta, ca patul nu-mi mai zambeste… Heh, banala insomnie…