In urma cu o saptamana, estimativ vorbind, desigur(nicolescu style), intr-o discutie oarecare, mi-a fost reprosat faptul ca habitatul meu este obositor, inghesuit, infantil, sta sa cada, iar eu sunt, in consecinta, penibila, handicapata, retarda si altele. In timp ce sustineam sus si tare ca toate lighioanele de plus care se uita la mine si zambesc sunt reconfortante, m-am gandit, totusi, ca ar fi un pas bun in evolutia personala sa renunt macar la Catelu`, jucarica cu care dorm in brate, negresit, in fiecare noapte, de cativa ani, prietenul meu de nadejde pe care mi-am varsat nervi, lacrimi, bale, muci, meduze etc.

Catelu`

Zis si facut. Prima noapte si cea in care au aparut marile greutati. Flash back. Mor-mor, ursul cel roz cu scutecel si forma perfecta de luat in brate, sforaiturile lui declansate apasand pe labuta, ochii lui intredeschisi, blanita galbioara, zbiaretele mamei, eu cu o foarfeca in mana, stop. Mor-Mor …si a murit. De mana mea. L-am ciopartit cu ura. Dar l-am iubit mult. Mult de tot. …ca melodia, I love you, i’ll kill you.

Cat despre Catelu`, acum imi zambeste ca prostul de pe dulap.

Amintindu-mi ca in noaptea asta vine Mos Nicolae, am dat o fuga la magazin sa cumpar dulciuri pentru mama. In fata magazinului, trei bajeti de cartier, pe pozitii, ma studiaza din cap pana in picioare. Intru, cumpar, ies.

Susoteli, apoi unul dintre ei striga dupa mine. Ignor si merg mai departe. Insista. Insista. Ambitios om, gandesc si ma intorc. Facem cunostiinta, apoi se pierde. “deci?”. “aaaa…arati bine, la ce liceu esti? si cum merge cu invatatul? esti rockerita? eu sunt manelist. de fapt nu sunt manelist, imi plac doar cateva” “unele, de suflet, asa-i?” “da” (hah).  “iesi maine prin cartier?  prieten ai? da` ce conteaza, ce tre` sa stie el ce faci tu” “ce-i drept, nu trebuie… ” .

Ajungem in fata blocului meu. “imi dai si mie numarul tau de telefon?” “nuh… de fapt te-am adus cu mine pana aici pentru ca mi-e frica de cateua alba”… deloc surprins imi raspunde “dah, stiu si eu cum sunt femeile, papa” si pleaca tristuc…

Imi pare rau ca nu i-am retinut numele….

Anul asta nu-l mai astept pe Mos Craciun…

Planuiam o noapte alba in care sa invat, dar se pare ca nu a fost scris sa fac asta. Nu am niciun pix in casa, nicio mina pentru creioanele mecanice(4 la numar), stiloul l-am pierdut, si pe a lu` Paka, iar singura carioca functionala s-a terminat dupa juma` de pagina. Asa ca ma voi intoarce la jocul cu gaini, Farm Frenzy2, o minunatie, recomand cu caldura, vinzi oua ca sa faci paini si le exportezi, click click click. Boo.

In schimb, cautand pixul, am gasit nu mai putin de 18 brichete, niciuna pe care sa o fi cumparat. As putea sa fiu un om bun sa incerc sa le restitui sau sa mai fac cadou din ele, dar vreau sa-mi deschid magazin. Boo.

Nu-ti place nicio materie, ai creieru cat o nuca, nu te pricepi la absolut nimic, toate informatiile ti-au trecut pe langa urechi, ai ajuns in clasa a 11a si incadrezi romanul ion in simbolism, totusi vrei sa urmezi o facultate. Adica, nu ca vrei, se subintelege ca vei face asta. Stau si ma intreb de ce. Nu, serios, de ce?

Pe noua mea profesoara de info, in prima ora, n-a interesat-o decat prenumele fiecaruia si facultatea la care vrea sa dea. Scurt, asa, introductiv. E drept, vorbim de elevii prestigiosului liceu mircea, dar stralucitii au fost departajati si admisi in clasa a 8a, cand trebuiau memorate 5 compuneri si niste aritmetica banala. Chestie care arata cam cat de sarguinciosi au fost parintii sau profesorii in a-i struni pe  neghiobi sa-si canalizeze atentia (si cam atat) in directia asta. Mai departe, exista si alte optiuni. Sa zicem ca e normal sa vrei diploma de bac, dar ce au post licealele de exemplu? Sau cu ce ajuta o diploma de facultate, oricare, daca tu esti oricum praf si nu te poti angaja in domeniu?

Nu sunt vreo geniala, nici pe departe. Dar imi dau cat de cat interesu. SI uneori ma frapeaza chestiile ilogice din jurul meu. Si nu vbesc de-ampulea, am in cap oameni din soiu ala.

De-a v-ati ascunselea nu e ca oricare joc. O data pitulata dupa primul copac, bloc, zid, nu mai intorci nici capul, nici timpul. Fara piua.