Am gasit un gandacel rasturnat cu burtica-n sus, zbatandu-se , in baie. De fapt, bat campii ca era un ditamai animalu, un foarte gandac si negru; cu susu-n jos. De sila ca orice individ care parca nu traieste laolalata cu natura pe planeta, dar totusi induiosata pana in stra-fundul simtamintelor, l-am intors cu papucu in pozitie lui patru(sase unspe)ped si l-am lasat sa-si continue viata ca impas la mine in baie, plimbandu-se. Am vrut sa-i dau mancare, dar stie cineva ce mananca gandacii? Indoielnic. I googled it. Neam. Peste tot rezultate despre “cum sa scapi de gandacii?” tutorial. e o lume cruda.

– De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!