Am gasit un gandacel rasturnat cu burtica-n sus, zbatandu-se , in baie. De fapt, bat campii ca era un ditamai animalu, un foarte gandac si negru; cu susu-n jos. De sila ca orice individ care parca nu traieste laolalata cu natura pe planeta, dar totusi induiosata pana in stra-fundul simtamintelor, l-am intors cu papucu in pozitie lui patru(sase unspe)ped si l-am lasat sa-si continue viata ca impas la mine in baie, plimbandu-se. Am vrut sa-i dau mancare, dar stie cineva ce mananca gandacii? Indoielnic. I googled it. Neam. Peste tot rezultate despre “cum sa scapi de gandacii?” tutorial. e o lume cruda.

– De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Saptamana trecuta, au venit oamenii cu scule in bloc sa monteze un interfon nou si lumina daia misto, cu senzori. Unul dintre ei foarte dulce chiar, a stat si la o tigara cu mine in bucatarie cat trudeam la un nenorocit de tort la plic(instant). Dar nu, nu aici voiam sa ajung, la cum il poti agata pe tipul cu interfonul, ci la sistemul de iluminat blocul. Am constatat ca lumina de la etaj se aprinde in mod cert atunci cand deschizi usa de la lift, mai dubios era ca de fiecare data cand ieseam din apartament lumina era aprinsa. Coincidenta(cineva iesea din lift intotdeauna cu putin inainte sa ies eu din casa) sau sistemul e intr-atat de performant incat sa se mobilizeze pentru necesitatiile fiecarui locatar in parte? Asa ca am pandit pe vizor cand s-a stins lumina de pe hol, apoi deschis usa de la casa si…si…si…e la mintea gainii ca s-a aprins, nu? Inca un mister elucidat din seria “lumina din frigider se stinge?”, care e cu buton apropo, deci da.

Tot in scara blocului in care locuiesc, se consuma pana de curand o poveste de iubire intre doi tigani. Ea, protipul cu cercei rotunzi, galbeni si halat pufos cu vaci, El oaches, cu freza geluita si tricou D&G. Retinuti, li se citea ingrijorarea in ochi cand, involuntar aruncam o privire insistenta, stateau lipiti unul de celalat si se priveau duios in ochi in fiecare seara, negresit. M-am intrebat nu o data ce si cum o fi cu ei, de ce si de cine se ascund, cat de chinuitor o fi ca acele moment intime sa se desfasoare intr-un loc relativ public, de cate ori or fi fost goniti de acolo sau daca or sa aiba vreodata ocazia sa-si implineasca iubirea, sa fie liberi sa strige lumii intregi ce simt. Eu asta le doresc .

Acum mi-e dor de ei. Noul interfon nu se deschide decat cu cartela, cod nema, deci ai mei protagonisti au fugit. Dar parte din ce traiesc ei a ramas in bloc, vibratia fiecarui “te iubesc” rostit acolo inca pluteste in aer.