ne-coerent
Cum de exista oameni care se ingroapa in trebile cotidiene, probleme incalcite, valori exacte si uita sa bage in seama lucruri mici, dar capabile sa sensibilizeze? Pentru ca uneori citesc poezii. Alteori cumpar flori. Si rar de tot ma zgai pe site-uri de fotografie.
Dar oamenii cu care am discutat pe temele astea, sufera parca de grandomanie, dau pe afara de spirit critic si citeaza din referatele de pe clopotel.ro. Permit poeziei de mai jos sa ma emotioneze dupa cum o simt eu si prezint dezinteres total fata de orice alte interpretari universal acceptate. in cautare de oameni…umani.
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au curtreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă băgai în seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
foarte frumos
e adevarat … oamenii au uitat ce inseamna sa traiesti, sa simti cu adevarat.
Si cum e sa te pierzi in zeci de amanunte, care conteaza, zici tu, iar apoi sa-ti dai seama ca ai uitat esentialul, faptele mari care si ele au o importanta majora? Aceasta reprezinta una din marile mele probleme.Acuz pe altii ca nu-s profunzi si nu iau in seama detalii, dar de fapt nu vad ca eu pierd firul povestii prin ele.